memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Tan-tan-tane

Ma simteam foarte atasat de “tan-tan-tane” (bunicul, asa cum ii ziceam eu) la care patrundeam in fiecare dimineata in biroul mobilat cu o canapea si doua fotolii de piele rosie in fata carora trona un birou foarte vechi la care nu aveam voie sa umblu. Mai era o masuta mica, rotunda si aurita prevazuta cu geamuri laterale unde in permanenta se cuibarea Pisu, o pisica de culoarea snitzelului cum spunea tanti-Ella, matusa mea. Pisu era de fapt un nume generic, folosit de-a lungul anilor pentru toate generatiile de pisici care au urmat.
In fiecare dimineata, pe ferestrele deschise ale biroului statea agatata de foraiberele ferestrei camasa pe care trebuia sa o imbrace bunicul, dupa care in mod meticulos urma sa isi aranja butonii la mansete.

Tan-tan-tane era abonat la aceleasi doua ziare: Dimineata si Adevarul [foto]. Cititul ziarelor era un tabiet, intre orele 9 si 10 dimineata.


Pe colturile biroului statea o cutie de tabla cu desene pe care scria Tutun Regal.


Aveam misiunea sa improspatez rezerva de tutun la cateva zile si pentru aceasta, tan-tan-tane ma insarcina sa merg 100 de metri pana la “Capu’ Podului” (denumirea care asimila Piata Victoriei) unde se afla un chiosc metalic si rotund de unde cumparam pretioasa marfa. Am mai vazut acum cativa ani un singur asemenea chiosc, in Cismigiu.

In Piata Victoriei, de la strada Paris se racordau in ordine: soseaua Jianu, soseaua Kiseleff, soseaua Filantropiei, bulevardul Basarab (Titulescu), strada Buzesti, Calea Victoriei, bulevardul Coltei (actualul Lascar Catargiu, fost Ana Ipatescu) si soseaua Bonaparte (actualul bulevard Iancu de Hunedoara, fost Ilie Pintilie).

Intre soseaua Kiseleff si soseaua Filantropiei era amplasat muzeul Antipa. Tanti Ella, matusa mea era foarte mandra, ca doi ani la rand lucrase la muzeu. Intr-o zi m-a dus si pe mine sa vizitez muzeul. Am avut un sentiment amestecat de curiozitate, groaza si scarba. Am fost impresionat la vederea borcanelor cu serpi si de dimensiunile scheletelor de elefanti sau dinozauri.

Un pitoresc aparte il aduceau zilnic faetoanele cu produse lactate si branza. Marfa era adusa direct de la producator prin tarani sau gospodari scapatati.
Pe strada Paris isi facea aparitia zilnic o doamna imbracata cu cizme, pantaloni de piele si avand o mutra rasata. Avea in jur de 45 de ani si era o supravietuitoare a revolutiei bolsevice, fosta baroneasa. Acum ajunsese sa vanda lapte. Se numea Marusia Keller si venea cu faetonul cu lapte din Floreasca unde avea o ferma cu vaci. Intra in curte cu pasi hotarati, schitand saluturi discrete pana ajungea sa discute cu tanti Ella, matusa mea, cu care vadea o adevarata simpatie reciproca. Conversatiile lor nu le-am talmacit niciodata fiindca se faceau rapid, intr-o germana fluenta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu